In Amintirea Mamei by Eugen Doga

Pe data de 6 mai s-ar fi împlinit o sută de de ani de la nașerea mamei mele Lisaveta.
Mama era o taină pentru mine. Cu această tainăea a plecat în lumea cealaltă. În ziua mea de naştere.
Îmi amintesc cum la Moscova, la congresul ordinar al compozitorilor, cineva s-a apropiat de mine şi mi-a şoptit la ureche, încurcându-se în cuvinte, că au telefonat de la Chişinău şi au comunicat că mi-a murit mama. Cred că medicii nu ar fi putut determina nici starea sistemului meu nervos, nici reacţia din acel moment a tuturor organelor mele interne. Seara eu am şi aterizat la Chişinău. Afară se dezlănţuise o furtună de zăpadă, asemeni căreia nu-şi aminteau să mai fi fost vreuna nici oamenii care au văzut multe ierni în viaţa lor. Am privit pianul şi am văzut o coală de hârtie pe care erau dactilografiate nişte versuri... Citesc şi nu-mi vine să cred - o poezie de ziua morţii mamei mele, fără semnătura autorului! Îi întreb pe ai mei: cine a adus poezia? Nimeni nu-şi aminteşte dacă a adus cineva aşa ceva. După stil... recunosc autorul în persoana marelui meu prieten de creaţie Grigore Vieru. Până dimineaţă, când mă pregăteam să merg la mama, în satul Mocra, mai era timp şi eu m-am aşezat la pian. Printre lacrimi, abia de mai puteam pune notele pe hârtie. Totul s-a scurs într-un cântec-recviem, pe care doar peste câteva zile l-a interpretat senzaţional minunata artistă Anastasia Lazariuc. A ascultat cântecul şi Grigore Vieru. L-am întrebat cum de versurile lui au ajuns la mine anume în acea zi. El mi-a răspuns că nu mi-a adus nicio poezie. Oare aşa să fie?
Cine ştie? E o enigmă. O taină.
De altfel şi mama pentru mine era o taină. Cu această taină a şi intrat în altă lume. Lumea celor drepţi.
Eugen Doga